batai de cap

azi vreau sa scriu despre relatii.

Ma scandalizam pana nu demult ca vreau o relatie serioasa. eu…care in toata viata mea am fost instare sa am una,si aia la distanta.Eu…care urasc regulile si angajamentele. Eu cea pururi libera. Apoi am stat sa ma gandesc…pentru ce?
Din ce am vazut, daca merge bine inainte, parca se strica ceva cand devine „oficiala” treaba.
M-a facut sa realizez ca cel mai important e daca oamenii isi dau seama ca se au unul pe celalalt. E de ajuns. Nu e nevoie sa ai o relatie, nu e nevoie de „vrei sa fim impreuna?” ca sa iubesti si sa fii fericit.
Pentru ce atat stres,atatea intrebari si banuieli aiurea…ca apoi sa se strice tot?
De parca ar fi nevoie de o relatie ca sa simti ceva pentru cineva. Daca stii ca ii pasa ce mai conteaza? Trebuie sa fii cu el ca sa-ti arate ca tine la tine? E la fel de aberant ca puscata aia de zi a indragostitilor. Chiar ai nevoie de o zi speciala sa spui ce simti?
Apoi vine inselatul.. Eu chiar nu inteleg. Daca ai o relatie cu cineva se presupune ca il iubesti…altfel de ce ai mai sta cu el?…Atunci pentru ce dracu sa inseli? Nu mai bine te desparti de el ca sa poti fi fericit/a cu altcineva?

Lasand generalitatile la o parte, m-am redescoperit pe mine, cea care iubeste libertatea si viata asa cum e. La modul singular.

p.s.: my mood today:

pas si simple…

Tot ce stiu e ca nu pot da timpul inapoi. Stiu…e atat de comun si de dorit incat poate si-a pierdut semnificatia. Fiecare lacrima care-mi cade acum peste randuri, dubleaza si oglindeste greutatea si durerea sufletului meu, acum imprimat aici. Ca tu, esti singurul meu refugiu. Nici bataia,nici urletele,nici macar rostirea cuvintelor nu ma pot ajuta sa-mi exprim trairile.
E incredibil cate ganduri poate depozita si derula mintea mea si cate stari poate schimba sufletul meu la cateva secunde distanta. Si mai e golul din stomac….Uneori am impresia ca ia forma fetei tale…
Cat despre tine…ei bine,da…cred ca asta simt…Ce este? Unde-i cel ce-a inventat sentimentul? Ma ofer sa arunc prima cu piatra in cel ce se lauda ca inseamna fericire. Tot ce-a mai ramas fertil in corpul meu sunt ochii…inca pot produce lacrimi. Nu din cauza ca te-am pierdut…doar ca, pierderea ta a umplut paharul pana la refuz. Am facut cu mana mea exact ce nu voiam sa se intample, si…chiar nu mai gasesc puterea de a continua.
Cum poate fi atat de puternic sentimentul dupa doar o ora de contact fata in fata… Si alte 2000 la telefon?
Ce inseamna cand esti dispus sa renunti la ultimul fum de tigara sau ultima lingura de budinca pentru cineva? Cand vrei sa-i spui ce simti si ca esti fericit dar nu poti de frica sa strici ceva? Cand nu poti dormi noaptea dar nu-l poti suna ca poate el zburda in lumea viselor? Cand ai sta toata noaptea treaz sa-i privesti miscarile, somnul,expresia,respiratia…? Cand ti-e frica sa-l iei in brate dar te lungesti sa-i simti aroma corpului sau a parfumului? Cand te fortezi sa razi in loc sa-i strigi in ureche sa te ia odata in brate?…
Inseamna ca esti fraier. Si prea visator.
Tot ce primesti in schimb sunt iluzii. Si dupa ce pierzi,aflii ca totusi ii pasa. Si mai rau, ai dat cu cu piciorul, ca ti se parea ca nu ii pasa… sau ca nu se deschide destul in fata ta…
Si in loc sa distrugi totul cu incertitudinea ta, sa-i spui pur si simplu „sunt fericita ca existi”.
Si chiar sunt. Ca esti sau nu aici, cu mine. Nu stiu pentru altii,dar pentru mine esti un pilon al lumii mele.
Te rog, nu te prabusi de tot…Ramai, macar sa stiu ca esti acolo…